Fairplay în familie – cum lucrează mamele de acasă

Dacă răspunzi la telefon pentru serviciu, în timp ce cu o mână ești pe butonul microfonului de la grădinița sau școala online și eventual în timp ce supraveghezi oala cu mâncare, dacă auzi din cinci în cinci minute “mami,
mami”, acest articol este pentru tine.

Perioada aceasta cu grădinițe și școli închise, cu timp petrecut mai mult prin casă, este foarte dificilă pentru toată lumea. Pentru mame însă este chiar și mai solicitantă. Pentru că, dacă ne luăm după statistici, dar și dacă ne uităm în familiile noastre, copilul apelează la mamă mult mai mult decât la tată, atunci când are nevoie de ceva.

Așa că, dacă răspunzi la telefon pentru serviciu, în timp ce cu o mână ești pe butonul microfonului de la grădinița sau școala online și eventual în timp ce supraveghezi oala cu mâncare, dacă auzi din cinci în cinci minute “mami,
mami”, acest articol este pentru tine.

 Nu este un mit: femeile sunt, de obicei, mai bune decât bărbații la multitasking. Bărbații sunt mai puțin organizați decât femeile, iar, conform studiilor, acestea din urmă reușesc să treacă rapid de la un task la altul sau să facă lucruri în paralel.

Această abilitate devine și mai importantă în perioada complicată pe care o trăim.

Am vorbit despre roluri și fairplay în familie și despre rolul mamei cu Aura Acasandrei, psihoterapeut psihanalitic, psiholog clinician și formator educațional în lucrul cu copiii, dar și cu Andreea Georgescu, specialist HR și fondatoarea primei școli de bone autorizate din România, Nanny Institute, cu Ana Roșca, manager la Traduce.re și Manuela Ciugudean, coach, trainer și brand strategist.

Psihologul Aura Acasandrei spune că un copil pentru a se dezvolta sănătos, are nevoie încă de la începuturile cele mai timpurii ale vieții lui de participarea, în gânduri, în simțire și în îngrijire, a mamei lui. 

Însă, numărul mai redus al drumurilor nu a fost garantul liniștii mult tânjite ale ”meseriei” de mamă. Pandemia, factor care destabilizează o întreagă societate, ar putea afecta o întreagă generație de mame care merg la serviciu.

Munca de acasă a evidențiat și a accentuat povara internă a femeilor – mame.

 

Mama este receptorul care transformă mesajele copilului și tot mama este cea care receptează mesajele mediului și le îndreaptă, transformate, către copilul ei, astfel încât, cu blândețe, copilul, să se dezvolte armonios ca persoană. Acest proces, la care mama participa fizic și psihic, cu mare parte dintre resursele ei, nu este un proces simplu, ci adesea epuizant, chiar și în condiții favorabile de mediu general, non – pandemice.

Prin acest proces, copilul mic devine conștient de un înlăuntru al său și un afară și o mamă care este în exterior ca o sursă de hrană și confort.

Mamele sunt cele care suportă greutatea emoțională, fiind nevoite să se descurce cu propriile nevoi și dorințe și, în același timp, să iasă în întâmpinarea nevoilor familiei (copil, soț).

Categoria cea mai vulnerabilă este aceea a mămicilor ai căror copii sunt prea mici pentru a se descurca singuri. Mai ales dacă nu există fairplay în familie!

În rândul cuplurilor căsătorite în care ambii parteneri lucrează cu normă întreagă, femeile sunt acelea care furnizează 70% din îngrijirea copilului în timpul perioadei de lucru. Încărcătura lor a crescut în proporții uriașe odată cu închiderea școlilor și a altor activități și reducerea ajutorului furnizat de serviciile de curățenie și al bonelor, din cauza restricțiilor impuse de pandemie.

Pandemia a modificat nivelul anxietății și odată cu aceasta, cantitatea de agitație a crescut. Responsabilitățile familiei și, adesea, salariile mai mici câștigate de femei, le-au împins pe acestea în și în afara forței de muncă active.

Se întâmplă, în societatea românească, ca femeile, și nu bărbații, să fie cele care, pentru a crește un copil sau a îngriji un copil bolnav sau o rudă în vârstă, să renunțe la locul de muncă. Chiar și înainte de izbucnirea pandemiei, femeile cu copii mici erau mai predispuse decât bărbații să se îngrijoreze de evaluările de performanță de la locul de muncă, de sănătatea lor mintală și dormeau mai puține ore.

Pentru mamele care cresc copii singure, presiunea este intensă, în condițiile actuale.

Pe termen lung presiunea din ce în ce mai crescută asupra familiilor ar putea forța schimbări structurale și deopotrivă culturale, având ca beneficiari femeile. Poate modele de lucru mai flexibile, un sistem de îngrijire a copiilor mai bun, și, de ce nu, o apreciere mai crescută pentru acel membru al familiei (în cultura românească, mama) care face față copleșitoarelor solicitări ale managementului casei, din partea partenerului, blocat, pentru prima oară, acasă.

Studiile au arătat că bărbații care lucrează de acasă se ocupă cu 50% mai mult de îngrijirea copilului, comparativ cu cei care merg la muncă.

Un studiu al Universității din Illinois (2005) legat de identitatea paternală și implicarea tatălui examina dacă credințele mamelor legate de rolurile taților ar putea influența implicarea acestora în viața copiilor lor. Rezultatele multiplelor analize regresive au indicat faptul că tații percep implicarea lor în rolurile parentale și nivelele actuale de implicare paternală ca fiind moderate de credințele mamelor legate de rolul tatălui.

Studiul este discutat în termenii implicațiilor pentru viitor în elaborarea unor programe de parenting pentru tați. Mama nu-l va mai învăța pe tată cum ar trebui să fie ca tată, ci acesta va beneficia de educație de rol.

Dezvoltarea armonioasă a copilului, din punct de vedere psihic, în particular, presupune confort (”confort”, conform Dex = ”totalitatea condițiilor materiale care asigură o existență civilizată, plăcută, comodă, igenică.”).

Dacă mama este aceea care transformă elementele turbulente din mediu și hrănește emoțional copilul, la rândul ei, mama are nevoie de un anumit confort pentru a continua cu succes, procesul devenirii psihice a copilului.  La acest ”confort” participă activ și tatăl copilului, atât în condiții sociale favorabile și, cu precădere, în condițiile pandemiei.

Consecințele lipsei implicării tatălui în dezvoltarea psihologică sau ale prezenței-absentă a acestuia au dus la formularea conceptului emotiv de ”foame de tată” (Herzog, 20020), concept apărut ca răspuns la tensiunile psihologice, tânjirile și crizele asociate absenței paterne. În Romania, rolul tatălui patriarhal, autoritar și absent, a fost înlocuit, cu greutate și progrese mici, de tatăl implicat și activ în viața copilului. Pandemia, poate face acest mic progres.

În condițiile speciale ale pandemiei, mamele tind să fie copleșite de multitudinea sarcinilor și epuizate de solicitările, în creștere, ale copiilor, iar școala și grădinița online au venit cu provocări noi.

Copiii se vor adresa cu precădere acestora, urmând o cale naturală, obișnuită, și anume aceea de a apela, mai întâi la mamă, pentru rezolvarea problemelor și satisfacerea dorințelor. Tații implicați sunt cei care salvează situația și reafirmă mama, protectiv, ca având energie limitată și sentimente personale, care nu au neapărat semnificația de refuz în fața copiilor, ci ar putea fi derivate din oboseală, îngrijorare, preocupare.

Prezența paternală încurajează și asistă independența psihologică a copilului și este semnificativă pentru dezvoltarea psihologică optimă a acestuia din urmă. Funcția paternală este vitală în crearea condițiilor necesare pentru dezvoltarea capacității gândirii și a simbolizării. Teoriile contemporane sugerează că felul în care copilul face față relației de trei – el și părinții săi –  este central structurării spațiului mental, gândirii și creativității (Traget&Fonagy, 2002).

Lemche și Stockler (2002) leagă capacitatea de a tolera frustrarea și de a face față afectelor puternice de influența tatălui. Tatăl este cel care poate ajuta în menținerea lumii copilului stabilă și sigură, acționând, la rândul lui, ca un receptacul pentru dispozițiile afective negative ale copilului față de mamă. Un astfel de proces psihic din partea tatălui implicat activ, protejează relația mamă-copil.

Pentru un copil, vocea mamei este vocea lumii. Tații sunt cei care aduc liniștea în vocea mamei sau… ar putea să o facă!

Asta dacă există fairplay!

Am vrut să vedem cum jonglează trei femei între rolul de mamă și rolul de angajat sau antreprenor și daca există fairplay în familiile lor. 

Andreea Georgescu, este specialist HR și tocmai a lansat prima școala de bone din România, Nanny Institute.  

  1. Cum este lucrul de acasă cu copilul? 

Ar trebui să spun din start că eu am 3 copii. Nu îl pun la socoteală și pe soț. Doi bipezi și un patruped. Și, într-o zi, am timp dedicat fiecăruia. Dimineață sunt responsabilă de scosul afară a lui Bolt, Westie dog. De școala online, cu tot cu teme, mă ocup tot eu, căci sunt învățătoare la bază și pot explica materia. În timp ce îmi duduie capul, laptopul și telefonul de proiectele de la serviciu. Nu îmi ies perfect în fiecare zi, dar sunt zile în care ies bine. Destul de multe.

Toate astea cu sacrificiul timpului personal care, de fapt, a cam dispărut de când am devenit mamă. 

  1. Există fairplay în familie? Cum sunt împărțite responsabilitățile între cei doi adulți din familie?

Nu știu dacă 50% -50%, dar încercăm să ajungem acolo zi de zi. Și soțul meu contribuie dintotdeauna la ce este de făcut în casă: scos câinele, cumpărături, spălat rufe și vase (chiar dacă le spală mașinile, tot trebuie să le pună și să le scoată cineva). Avem noroc că suntem amândoi ordonați, deși cu copii în jur este greu să fie casa țiplă. Încă găsim cu ușurință cam 99% din lucruri. De când am început și proiectul Nanny Institute, soțul iese cu copiii afară la plimbare după-masă. Iar asta ajută mult. 

Dacă vorbim de implicarea emoțională, balanță niciodată nu va fi echilibrată.  Cel puțin, în cazul nostru, copiii mă vor căuta întotdeauna pe mine când li se întâmplă ceva, când îi doare, când se ceartă sau când este vorba de somn. 

  1. Cum găsești echilibrul între roluri și task-uri? 

Închid ochii. Sunt zile în care mă dedic mai mult serviciului, pentru că de acolo vin resursele financiare. Sunt alte zile când constatat că nu sunt bine copiii și le dedic mai mult timp lor. Am constatat un oarecare suport și din partea copiilor. Colaborează, atât cât înțeleg ei, la rutina de zi cu zi. Cel mic acceptă colaborarea cu bona, chiar daca suntem noi acasă. Și Ema ar prefera să petreacă mai mult timp cu bona, dar nu are de ales din cauza școlii.  Așa că se străduiește, așa cum înțelege ea. 

Sunt și weekend-uri cu crize din partea copiilor. Este modul lor de a ne arăta cât de mult s-au controlat în timpul săptămânii în încercarea de a ne ajuta. 

Este acesta un echilibru? Este unul la care lucram minut de minut. Uneori mai bine, alteori mai puțin bine. Dar dacă la final, când trag linia, simt ca nu aș schimba ce am acum pe nimic altceva, cred că este bine. 

Ana Roșca, este managerul Traduce.re și are doi băieți.

1. Cum este lucrul de acasă cu copilul?

Nici eu nu știu în unele momente, dar cumva reușesc să le fac pe toate. Femeile au o forță interioară fantastică și o capacitate surprinzătoare de a se adapta unei noi realități. Din aceste mici victorii îmi iau energia pentru a înfrunta o nouă zi. Un lucru pot spune cu certitudine, respectiv faptul că starea mamei este cea care dă tonul într-o familie. Nu știu dacă ați observat, dar atunci când noi, mamele, suntem agitate, nervoase, toți cei din jurul nostru preiau această stare, iar dacă noi suntem calme, bucuroase, este o stare generală de bine în cadrul întregii familii.

La noi este… este un haos organizat. Între două e-mailuri cu clienții, un telefon cu notarul, un telefon cu un traducător în ceea ce privește termenul de livrare, aud: “Mami, nu găsesc caietul!”, “Mami, vino să mă ajuți cu codița iepurașului, că nu se lipește bine!”, “Mami, ce gustare avem?”

Când se apropie prânzul, este o forfotă de nedescris, aproape că alerg între bucătărie și laptop sau telefon. Dar m-am obișnuit cu cele două roluri și mi se pare absolut normal acum, aceasta este realitatea mea. Din punctul meu de vedere, ori acceptăm și luăm părțile bune și amuzante din viața noastră de zi cu zi ori ne lamentăm, dar nu ne ajută cu nimic întrucât problemele tot trebuie să fie rezolvate, mai devreme sau mai târziu, iar amânatul lor nu e o soluție niciodată, cel puțin nu pentru mine.

  1. Există fairplay în familie? Cum sunt împărțite responsabilitățile între cei doi adulți din familie?

Cu siguranță, eu sunt una dintre acele femei norocoase, având în vedere că soțul meu lucrează de acasă. Știm fiecare dintre noi ce are de făcut și colaborăm mult, există fairplay. Nu avem probleme legate de roluri, fiecare face ceea ce trebuie, când trebuie, adică soțul meu nu suferă că trebuie să pregătească un prânz sau o cină, iar eu nu sunt afectată când după o zi la birou trebuie să merg cu copiii la înot, fotbal, chitară sau să fac o tură cu bicicleta. Suntem foarte independenți și chestia aceasta cred că am transmis-o și copiilor noștri. Răzvan știe exact ce are de făcut după ce termină cursurile online, își face temele singur, îmi comunică atunci când a terminat, deși eu, fizic, nu sunt lângă el. Am încredere în el că face tot ceea ce trebuie, de aceea nu stau să verific teme la ora 20.00. Ambii copii au înțeles că acestea sunt sarcinile lor.

Cred că este datoria părinților de a trasa niște limite, mai exact cred că este sarcina părinților de a identifica activitățile care să le facă plăcere copiilor, care să le antreneze mintea și corpul. Dacă ar vedea cineva cum arată programul nostru săptămânal ar spune că suntem nebuni, dar pentru noi funcționează acest sistem pentru că suntem persoane active.

  1. Cum găsești echilibrul între roluri și task-uri?

Eu funcționez cu liste, mai exact cu două liste, una pe care sunt notate sarcinile pentru birou și alta cu tot felul de probleme de rezolvat pentru casă: o comandă de cărți, ceva de cumpărat pentru casă. Ce mă ajută este că îmi pun remindere (am acceptat faptul că nu îmi aduc aminte totul și acum notez) și că știu să prioritizez. Îmi place să mă implic în tot felul de activități și îmi place atunc icând am multe lucruri de rezolvat, deci o zi plină nu mă sperie. De asemenea, știu că pentru a putea face ceea ce îmi propun, îmi ofer acele momente care știu că îmi fac bine. Fie că vorbim despre activitate fizică, fie că savurez cu drag câteva pagini dintr-o carte bună sau un pahar de vin seara și, neapărat, vorbesc cu prietenii, îmi sun părinții, mă încarc cu energia oamenilor din jur.

Eu sunt cea care privește în viitor, fac planuri pe termen lung, iar soțul meu este cel care “mă trage de mânecă”, când ceea ce vizualizez eu nu este fezabil sau nu e prioritar momentan. Consider că rolul meu este de a stabili direcția spre care ne îndreptăm, deși în multe cazuri nu văd neapărat și modul în care ajungem acolo și atunci apelez la soțul meu, cu care mă consult.

Manuela Ciugudean este coach și strateg de branduri personale și are un băiețel de cinci ani, Andi.

  1. Cum este lucrul de acasă cu copilul?

Până în martie lucram la biroul meu din spațiul de co-working, Commons Unirii. Din luna martie lucrez exclusiv de acasă și îmi împart ziua între responsabilitățile de mamă, profesionistă și femeie.

Să lucrez din apartamentul nostru este ca o plimbare în rollercoaster. Iubesc aventura în sine și faptul că pot fi lângă copilul meu non-stop, mai ales în această perioadă ciudată și nesigură. Îmi place că avem mai mult timp de joacă, de iubit, de gâdilat, am timp să îi citesc, să îi vorbesc, ne luăm mesele împreună.

 

Dar cine zice că-i ușor, poate se mai gândește. Nu este ușor. Fiecare zi aduce noi provocări, uneori sus, alteori jos… chiar ca în rollercoaster.De exemplu astăzi de dimineață (răspund acestor întrebări într-o zi de luni) ar fi trebuit să lucrez la un chestionar online, în schimb… i-am scris două scrisori lui Moș Crăciun.

Încerc să mă împart cât de bine pot între cele trei dimensiuni ale mele de acum: cea de mamă, femeie și profesionistă care este acasă aproape 24h cu 24h. Am avantajul de a putea lucra online, pe platforma Zoom, cu toți clienții mei.

Am învățat în pandemie, mai mult ca atunci când Andi avea doar câteva luni, să cer ajutor. Cred că este marea mea lecție anul acesta, să spun când am nevoie și să accept ajutorul celorlalți adulți din jurul meu. Pentru asta, pentru faptul că suntem cu toții sănătoși și că am sprijin necondiționat de la soț, bunici și bonă, sunt foate recunoscătoare.

  1. Există fair-play în familie? Cum sunt împărțite responsabilitățile între cei doi adulți în familie?

 

Consider că amândoi, și eu și soțul, facem ce știm mai bine în această perioadă fără precedent. Ne împărțim responsabilitățile în mod realistic: eu lucrez doar de acasă, soțul în schimb merge zilnic la birou. Vrem să stăm cu Andi împreună și să aibă și timp cu fiecare dintre noi. Pentru asta, avem mai ales serile și weekend-urile. 

Sunt un om foarte optimist și încerc să văd binele în situația aceasta: probabil (iarăși timpul va decide, nu eu…) copiii noștri sunt câștigătorii acestei perioade. Câștigă timp cu noi, au parte de o nouă realitate în care cel puțin mami este acasă mai mult. Sper doar să nu dureze atât de mult restricțiile, încât să devină o slăbiciune pentru copiii noștri.

  1.      Cum găsești echilibrul între roluri și task-uri?

Mai sus am vorbit de rollercoaster de emoții și situații când încerc să găsesc echilibrul între roluri și task-uri, este ca mersul pe sârmă între doi zgârâie-nori. Sunt zile și zile.

Mă ajută formarea de coach să știu că nu pot jongla cu mai mult de o prioritate pe o anumită perioadă de timp. Momentan, familia este prioritatea mea.

În plus, încerc să mă organizez cât mai bine. Primează ceea ce e important. Încerc să am cât mai puține urgențe și să evit potențiale crize. Mi-am propus să îmi păstrez luciditatea și să iau decizii pe bază reală, nu pe energii sau gânduri sau opinii diverse.

Vremurile pe care le trăim sunt dificile, dar trebuie să găsim soluții pentru a rămâne calmi și pentru a trece cu ușurință de la un rol la altul.

Organizarea și ajutorul partenerului, fairplay în familie, sunt soluțiile cele mai la îndemână.

Voi cum vă organizați?

Cu drag,

Oana Hagiescu

Foto: freepik.com
Oana Hagiescu este jurnalist și a lucrat peste 20 de ani la PRO TV ca reporter și producător de știri și emisiuni. Acum este jurnalist digital, content writer și om de comunicare. Își împarte timpul între scris, strategii și... Alexa, fetița ei de 4 ani. Scrie pentru Smart Mums, dar și pentru blogul ei, https://oanahagiescu.ro/.
Mum talk cu Oana Hagiescu
Oana Hagiescu
Jurnalist
Hai si tu in comunitatea noastra!